"obisnuim sa..... ne complacem in situatii nedorite. Ne lipseste de multe ori curajul de a pune capat cand vedem ca pur si simplu nu merge. Sau ne incurcam in principii. Sau credem ca-l iubim pe celalalt, dar iubim imaginea pe care am dori s-o aiba.
Pierdem timp pretios.... Ne e frica sa punem suflet la inceput, si ucidem iubirea care se naste. Ne e frica sa spunem NU la sfarsit, si incercam sa reinviem sentimentele ce au murit demult......"
Asta am citit eu azi, pe un forum.N-am mai scris de multisor, dar azi, pentru prima data in mult timp, mi-a revenit cheful de scris.Si uite ce scriu....
Femeia e cea care duce greul, intr-o relatie, intr-o casnicie. E cea care se asigura ca sotul are sosetele curate, ca ai ei plozi sunt hraniti si gata de scoala, ca plantele sunt udate si catelul hranit. Asta face femeia. E cea care isi aduce aminte de ziua matusii, de programarea la dentist. Si ma intreb de ce....raspunsuri sunt destule. Femeia merge pe ideea "daca vrei ca un lucru sa fie facut bine, il faci chiar tu" si isi asuma din plin datoria de "femeie" intr-o relatie/familie/casnicie. Asa a vazut la mama ei, si mama ei la bunica si tot asa, de cand e omul pe pamant. Si pentru asta merita tot respectul, pentru ca ea "duce greul".
Barbatul....e cel care isi asuma rolul de cap al familiei. Stie cand trebuie platita lumina, repara priza si suna instalatorul cand s-a stricat teava. Merge la munca si stie un lucru, clar si simplu, el trebuie sa faca rost de bani pentru familie. Nu e un putin lucru , dar e putin in comparatie cu ce face o femeie.
As putea afirma ca fiecare isi stie locul. Desi sunt exemple destule de barbati care pasesc pe teritoriul unei femei si femei care pasesc pe teritoriul unui barbat. Ceea ce nu e greu deloc, tinand cont de faptul ca lumea a evoluat si acum nu este imposibil ca un barbat sa spele vasele si ca o femeie sa prinda o priza in suruburi.
Si totusi, atunci cand un barbat trebuie sa preia sarcini de "femeie", nu se poate abtine sa nu se autocompatimeasca si sa se laude pentru fiecare lucrusor facut. Femeia nu face asta si sunt putini care stiu aprecia cat face o femeie intr-adevar.
Pentru ca femeile sunt mai puternice, ele au avut mereu nevoie de mai multa putere fizica si psihica , pentru ca indatoririle lor sunt mai multe si mai complicate.
Unui barbat ii este usor sa plece si sa renunte... si nimeni nu il judeca. De ce? Pentru ca barbatii sunt imaturi si nehotarati, si usor de prostit.
Dar daca o femeie face asta, devine brusc rea...?
De ce?
De ce femeile nu pot sa isi exprime punctul lor de vedere, de ce nu pot fi sincere s-atat? Fara sa trebuie sa gaseasca 1000 de motive si scuze pentru care vor sa plece, pentru care vor sa renunte. Unui barbat nu ii cere nimeni scuze si motive, el spune "pa" si pleaca, dar femeia simte datoria morala de a explica, de a consola si de a compatimi pe cel pe care il paraseste.
Oare chiar femeia trebuie sa fie mereu asa slaba?Sa ii pese mereu de gandurile si sentimentele altuia, sau sa le puna mai presus de ale ei? Daca nu o face, e numita cu usurinta femeia rea sau chiar femeie usoara. Pentru ca femeile nu au voie sa se joace, nu au voie sa experimenteze...dar barbatii da. Ne limitam sa spunem ca "barbatii sunt porci, dar nu putem trai fara ei".
De ce sa imbratisezi filoziofia asta? Fa`ti`l "neporc", daca e, nu traii cu "porcu" in casa. Barbatii pot fi educati si dupa ce termina mamele lor cu ei...
I did it....mi-am spus punctul de vedere. Si da, am ranit pe cineva, dar am facut-o pentru ca am stiut ca asa e bine pentru mine. N-as fi vrut sa afle adevarul, l-am ferit, dar a aflat.Si tot ce trebuie sa faca e sa ridice capul si sa se comporte ca un barbat,nu? Caci barbatii sunt puternici....
Si daca de mine nu a pasat nimanui cand am fost ranita.... mie de ce imi pasa cand ranesc pe altcineva?
Pentru ca am ceva uman in mine, ceva care unora le lipseste cu desavarsire.
Si pentru asta noi suntem femei.... si ei....barbati....
