Am fost acasa...

Cat de dor imi era mie de plaiurile mele moldovene .Never ever o mai trecut la mine 8 luni fara sa ma duc "acasa", adica la bunica, undeva prin Neamt , undeva langa Roman. Deci o gramada de vreme fara aerul meu curat de tara si fara cerul meu cu stelute multe multe multe. Si deci am fost acasa:) Nascuta in Cluj, traiesc in Cluj, dar din parinti moldoveni, toate rudele 100% moldoveni, petrecut toate vacantele acolo=> sunt moldoveanca:)
In mod evident stiam ca nu am cu cine sa pierd vremea, caci majoritatea alor mei( adica dracii mei care-mi ocupau mie serile) is plecati... care pe unde au putut.... dar m-am odihnit si am apucat sa stau si eu cu bunica si cu creata mea mica si sa mai gandesc si eu cate ceva:) In concluzie.... n-a fost o vacanta nebuna, a fost exact odihna de care aveam nevoie:)
Din motive de bun simt am fost si pe plaiurile natale a lu` tata  prin Susheava la aialalta bunica, unde am intampinat mari dificultati. Am invatat ce e aia supravietuire( am taiat lemne pt foc impreuna cu o bucata din manuta mea;acu sunt bine), am facut mancarea de paste( si am facut alergie la apa.... serios... nu-mi prieste apa fara clor) si am fumat in spatele veceului ca zicea buna ca ma vad vecinele si apoi m-or barfi.Nu mi-a placut, dar cum spuneam, bunul simt te obliga sa iti ajuti bunicile in varsta si neputincioase( imi mai spal si eu pacatele)
Ca intotdeauna, fara exceptie, calatoriile cu "trenul foamei"( pt necunoscatori acceleratul Timisoara Nord-Iasi nr 1834 si Iasi-Timisoara Nord nr 1833) sunt pline de specimene mirositoare, iar dupa sarbatori mancarea de drum consta in sarmale si fripturi ramase, deci puturoase, moldovenii beu mult  si se pare ca beu si in tren ca tot vagonul mirosea a vin si iubesc manelele deci calatorie extraordinara, noroc ca am casti trendy care se aud tare si am fost scutita de poluarea fonica, de poluarea olfactiva n-am putut scapa da` am dat cu parfum scump in compartiment ca sa miroasa bine:D si prin puterea exemplului propriu le-am aratat moldovenilor ca se poate supravietui 8 ore savurand apa si ice tea( ca am fost intrebata de un nene daca nu rujinesc de la sheaiu` aista sau di la apa).
Urmatoarea excursie acasuca am sa o fac cand or sa fie ai mei acasa, ca e trist sa n-ai cu cine sta( bea si fuma si petrece). de unul singur n-are haz sau cand ingros randul tantiilor cu carnet si ma duc sa ma sparg in figuri pe ulita :)
The end

Oameni de rahat

Uneori, nu tot timpul, mai fac si altceva in afara de a sta. Si anume voluntariat. E o chestie draguta, nu-mi aduce niciun leu da` imi aduce experienta de viata din plin, noi prieteni si cel mai important, implinire ...sufleteasca.Ca eu ma simt bine cand stiu ca fac ceva pentru altii. Voluntariatul il fac la Crucea Rosie.... ca asa am vrut eu( mai fac si altundeva da` nu se pune ca acolo merg 1 data pe an)
Noah, filiala din cluj face tot felul de campanii, de obicei de sarbatori, da` si cand e ceva bai mare cum au fost inundatiile sau chinejii saracii de i-o nenorocit. Deci da, Crucea Rosie o trimis ajutoare la sinistrati si mai mult de atat o fost si o mai facut si putina curatenie pe la oameni.Nu eram inscrisa atunci in cruce, deci n-am fost, deci nu-mi asum niciun merit, da` am mers in iarna in suceava intr-un satuc in care au mai fost duse ajutoare si le-am dat cizmulite si mobilier primit din donatii. Si o fost foarte bine,  oamenii ne-au multumit si inapoi am ramas intepeniti inTihuta si baietii de la noi de la cruce, ca niste adevarati Hercule ce sunt ei, au ajutat la dezapezirea drumului. Nu i-o batut nimeni, asa au vrut ei. Ideea e ca e frumos sa faci voluntariat, sa ajuti si pe altcineva in afara de tine. Fie ca speri sau nu sa calci prin rai, iti mai spala 2-3 pacate.
Am fost in weekend in supermarket sa strangem banuti ca vrem sa facem pachetele cu alimente sa le dam anumitor fiinte( in special copilasi si batranei) care traiesc intr-o saracie de neinchipuit.
Si ce observ eu, fin observator.Ca oamenii sunt de rahat! Niste prosti, egoisti, inculti si insensibili. Adica tu iti umplii burdihanul  si cosul cu mancare si nu te induri la 1 leu sa-l bagi in urna? Ca nu ti-am cerut sa imi cumpar eu chiloti, bre, ti-am zis clar ca ajutam copchii! Surprinzator, majoritatea celor care doneaza sunt fie tineri( nu o pondere mare), fie batrani( da...pensionari) fie cei cu copiii. Si romanul tipic, cu burdihan plin de slanina si bere  intoarce curu` si pleaca... sau mai baga cate o fraza " am si eu copchiii mei". Sa le fie rusine! Sa va fie rusine! Uite de asta nici n-o sa avem mai mult decat atat, ca nici nu dam.Sunt oameni care nu au nici sfertul sfertului din cat bagi tu in tine intr-o zi, asa ca sa te gandesti de 2 ori cand iti cere cineva sa donezi. Ca nu mori la 1/2/3/4/5 lei. Nu-ti cere nimeni sa iti golesti buzunarele sau sa iti vinzi casa, da` si leul tau conteaza. Daca treceti prin Metro, Cora sau Real bagati un leu in urna .... ca nu va doare mana... nu intoarceti curu`... ca poate o sa vi-l intoarca si voua altii cand aveti nevoie!

Gata... m-am descarcat.... ma simt mult mai bine:)

Intruchiparea perfectiunii

Ca oameni, ne nastem diferiti. Din primele secunde in care ne bate inima suntem unici.Si apoi, crescand, fiecare isi "slefuieste" unicitatea; unii aleg sa se deosebeasca de turma , altii sa se piarda in turma si cativa sa fie in fruntea turmei. In functie de tine, de noi, de voi....
Si-atunci.... de unde stim cand cineva e atat de "slefuit" incat e perfect? Exista standarde pentru perfectiune? Exista un specialist in perfectiune? Un fel de profesor doctor care se poate uita la noi si sa ne incadreze intr-o treapta sau alta a perfectiunii....
Eu zic ca nu. Prefer sa cred ca nu putem atinge perfectiunea, pentru ca de fiecare data cand se stabileste un ideal al perfectiunii se va gasi cineva sa il treaca si atunci se va impune alt ideal, mai inalt decat antecedentul, si cand se va vedea ca nu exista mai perfect decat perfectiunea, o sa vina niste oameni sa ne zica ca acea perfectiune nu mai e la moda, deci ne intoarcem la valorile traditionale, adica la primul ideal al perfectiunii. Si asa se face un cerc .... din ala vicios.... Si deci degeaba spun unii " aceasta este perfectiunea. atingeti-o!" ca pe mine sincer nu ma indeamna nici macar sa ma stradui sa o ating.Si am siguranta ca mai sunt si altii ca mine, pe care nu ii intereseaza sa atinga perfectiunea clasificata drept perfectiune de altii. Deci idealul perfectiunii ni-l stabilim singuri si daca avem intr-adevar tarie de caracter ni-l si atingem, si ne impunem un altul.... pana ajungem la starea de multumire de sine. Caci in esenta a fi perfect inseamna a fi multumit de sine, a considera ca un lucru/ un om/ un plan e perfect pentru ca mie imi da satisfacere si multumire.
In mod evident orice materie existenta pe acest pamant isi va gasi "nasu`", adica cel/cea care sa impuna standardele pentru perfectiune.
Si acum secretul.... intruchiparea perfectiunii..... EL
* e amuzant, ma face sa rad, il fac sa rada
* intelegator, iti citeste in ochi nevoia de o imbratisare si ti-o da, lasand intrebarile pentru mai tarziu
* e sincer, transeaza delicat, pentru ca stie ca intr-o relatie e necesar sa fii deschis si sa ii spui celuilalt ce crezi/ce simti
* rautacios, cu mine/cu sine/cu ei.... si sa-mi sopteasca gandurile rautacioase la ureche....
* sa stie sa ne regaseasca povestea intr-un vers, intr-un cantec, intr-un catren... sa inteleaga de ce mie imi tresare inima citind/ascultand versuri/cantece/catrene
* sa ma aduca cu picioarele pe pamant... sa dea o palma blanda cand stie si vede ca exagerez cu orgoliul
* sa aduca lacrimi in ochii mei, dar lacrimi doar de bucurie....
* sa fie gelos... sa ma sarute cand intorc intentionat capul pe strada, sa imi aduca aminte de ce pe el il iubesc, si nu pe altul
* sa ma surprinda.... sa ghicesc la restaurant ce va comanda dar sa ma tina in suspans cand suna si spune " e o surpriza pentru tine! sa fii cuminte pana la 5"
* nicio minciuna, niciun adevar omis....
Asa e el.... in mintea mea.... in visele mele... ramane acel ideal... ar fi intruchiparea perfectiunii....
Si totusi.... raman la parerea unui "trecut prin viata": " tu meriti un barbat bun, asa...ca mine. Dar n-o sa-l ai. Fetele ca tine rar isi gasesc perechea"(prin fetele ca mine se subinteleg multe... cei care ma cunosc... stiu si ce inseamna asta)
De asta, pentru mine intruchiparea perfectiunii ramane departe.... Dar promit ca odata ce o intalnesc, fie si in proportie de 50%, nu`i stabilesc un ideal mai inalt... ma voi multumi:)