`bout me....

Un lucru pentru care sunt recunoscatoare e acela ca , in mare parte din viata mea, mi s-a permis sa imi spun parerea. Bineinteles, m-au redus ai mei la tacere destul de des cand eram copil, dar asta numai pentru ca aveam obiceiul de a-mi expune parerea in cele mai inoportune momente...Sincer, cred ca nici parintii mei nu se asteptau sa aiba un copil atat de "zgomotos".In ultimii 2 ani am dezvoltat o arta din a-mi exprima parerea.
Pentru mine nu e de ajuns sa formulez o simpla propozitie... eu trebuie sa dezvolt o fraza, sa explic de ce imi place, ce nu imi place, ce cred ca trebuie schimbat, cum cred ca trebuie procedat si eventual, daca sunt cu adevarat implicata, fac si vreo 2-3 liste cu lucruri necesare...Mi s-a intamplat des ca aceasta "bunavointa " a mea sa fie catalogata drept un fel de "playing smart"... adica, eu sunt mai desteapta decat restul.Ca sa fiu complet sincera, da, sunt de parere ca sunt desteapta si ca opinia mea merita ascultata... si cred ca gresesc atunci cand folosesc un anumit ton ironic sau o mica doza de sarcasm, dar asta face parte din farmecul meu:)
La facultate, profesorii ne spun ca trebuie sa exprimam orice opinie, indiferent daca e gresita sau nu, ba chiar mai mult... ni s-a spus ca nicio opinie nu e gresita, deoarece fiecare are opinia lui , ceea ce face aproape imposibil catalogarea opiniilor in gresite si corecte...
A mi se spune ca pot oricand sa imi exprim parerea si ca orice as spune nu e gresit = a mi se da apa la moara
Pe scurt, e ok sa imi spun parerea si e chiar binevenit...
Si daca e ok, de ce multi se simti deranjati de parerea mea?
Daca eu pot sa imi exprim parerea, poti si tu... e vina mea ca parerea mea e putin mai acida sau o spun intr-un fel aparte?Ar trebui sa mi se aprecieze creativitatea:)

O zi de mandrie, 364 de saracie

La multi ani!
Cui?
Tarisoarei mele... compatriotilor mei

Titlul postarii apartine "realitatea tv"... preluat pentru ca imi place
1 decembrie e intr-adevar o zi de sarbatoare. Daca esti roman, atunci ziua asta ar trebui sa insemne ceva pentru tine, ceva mai mult decat concerte , artificii si ocazional, sarmale gratis date de primarie.

Printre altele

Things I did: am luat bacu, m-am inscris la facultate, am fost la sor`mea 2 luni,am un nepotel( primul si totodata, cel mai dulce nepotel de pe planeta), m-am dus la facultate, mi-am facut noi prieteni...
Ce facultate? asta era marea intrebare ce mi-o puneam prin iunie... deci, da, ma prinsese luna iunie si eu nu stiam ce facultate sa aleg. Pentru mine a fost o mare reusita faptul ca m-am hotarat sa merg la facultate... ( vroiam sa ma duc in spania la cules capsuni, ca imi plac capsunii). As vrea sa spun ca am ales eu facultatea, dar , sincer, m-am luat dupa altii... Si nu-mi pare rau. Prin urmare, sunt studenta in anul I la FSPAC Cluj, Sectia Publicitate... si daca nu stiti ce fac eu acolo, va spun doar atat: cand o sa fiu mare, o sa ma fac reclama:)

Am avut mereu impresia ca e bine sa pleci.. cand esti plictisit, du-te undeva; cand suferi, du-te undeva...Mi se parea ca o calatorie iti poate face numai bine. Asa ca, la intrebarea " ce faci dupa bac?" am avut un raspuns simplu "plec". Am profitat de faptul ca sora mea ma iubeste si am rugat-o (obligat-o) sa ma gazduiasca. De mentionat ca sora mea momentan locuieste in Londra. Am stat 7 saptamani. perioada plina de contradictii as putea spune. M-am plictisit, dar totusi m-am simtit bine. Nu mi-a placut orasul, dar totusi m-am distrat. Cel mai bun lucru din toata experienta ( pe langa binecuvantarea de a petrece timp cu sora mea ratacita pe meleaguri straine) a fost faptul ca , timp de 7 saptamani, am trait ca un englez. Am lucrat, am facut naveta, am avut abonament pe autobuz si metrou, am facut cumparaturi, am condus masina cu volanul pe partea gresita,am mancat inghetata de la masina de inghetata , am baut cola cherry, am cumparat mancare pe jumate pregatita si m-am prefacut ca am gatit-o eu, am baut english tea.
Si am avut dreptate, e bine sa pleci. Cand m-am intors, m-am simtit mult mai bine si desi lucrurile de care am vrut sa scap, n-am scapat, m-am bucurat ca am putut lua o pauza de la ele.

Back... for good

Mi-am abandonat copilasul multa vreme. N-am scris de un car de ani pe blog, nici macar nu l-am mai deschis... Dar imi era dor sa scriu, si acum imi pare rau. Recitindu-mi blogul azi mi-am adus aminte de fiecare lucru care m-a facut sa scriu fiecare postare si am fost coplesita de amintiri... ceea ce, surprinzator, m-a facut sa ma simt foarte bine. Faptul ca am scris ceva,candva si intr-un anume fel imi aduce aminte acum de motivul pentru care l-am scris si de ceea ce simteam cand am scris... concluzia: scrisul imi face bine... so, back to writing then...

Patru pereti

Nu mi-a spus nimeni vreodata ca ar fi usor sa cresti "mare".In schimb ti se cultiva ideea ca a fi "mare" e ceva frumos, si iti petreci copilaria asteptand sa cresti. Si apoi cresti si intelegi ca nimic din lumea pe care ti-au prezentat-o ai tai nu e roz, ca mai mereu exista o problema si ca e mai mult vorba de a supravietui decat de a te bucura de viata.
S-atunci cand vrei sa gandesti , sa analizezi, sa meditezi, ce faci?
Te duci in gradina, la copacul preferat, te duci in parc pe banca,ceri ajutor....
Pentru mine, functioneaza altfel....Am nevoie doar de patru pereti...
Intre patru pereti ma ascund de lumea d-afara, gandesc... intre patru pereti am lasat timpul sa ma vindece de fiecare data cand m-am impiedicat si-am cazut...
N-am nevoie de un consiliu de "rezolvare" a problemelor, nici de oameni in jur, nici de natura... cand am cei patru pereti , unde ma ascund si stiu ca sunt in siguranta.
Trecand anii, incepi sa inveti fiecare pata, crapatura, diferenta de nuanta a peretilor.
Si stiu ca orice ar fi, cand vin acasa, inchid usa si ochii si sufletul pot plange in nestire si timpul poate sa ma vindece...
Mai mereu, cand vine noaptea, raman doar eu cu cei patru pereti ai mei care imi stiu istoria......

lately......

m-am bucurat degeaba, n-am scapat dupa 2 saptamani, ci dupa 5. exact, am mai stat inca 3 saptamani in ghips. da` am avut ceva minunatie de ghips ca puteam merge. cam ciudat, da` am mers. si cu picior in ghips m-am dus la bunica la moldova, m-am dus la majorat si pe la film si prin oras, ca doar n-oi fi stand acasa.
in minunata data de 4 februarie am fost eliberata. si de la spitalul de ortopedie m-am suit direct in masina de scoala de soferi, ca se apropia data examenului. reuseam sa stapanesc pedalele alea mai bine decat puteam merge, da` nu m-am lasat si mi-am luat carnetu`:)
si intre timp am mai dat si un bac proba orala limba romana, care m-a certificat drept utilizator experimentat al limbii mele materne.

si..... oare ce-am mai facut?
a, da...:)
am fost la concert. nu oricare concert, si CONCERTUL SPIKE AND GUESS WHO in Cluj.
desi s-a tinut intr-o zi de joi, si eu vineri aveam scoala, m-am dus:)
si a meritat. am asteptat cam de pe la 10 pana la 1 jumate cand au urcat baietii pe scena. Au facut un show de nota 10, au cantat live si suna mai bine decat pe cd.
sunt amandoi frumosi si grozavi, si desi stiu ca momentan 70% din fanii lor sunt "fani" cu semnul intrebarii, venind la concert doar pt ca au vazut vreo 2 clipuri pe posturile de muzica, clubul a fost plin ochi.si intr-un fel ma bucur pentru asta, baietii meritau.
sincer, eu fost cei mai bine cheltuiti 20 de lei ever:)

De ce concediul nu e intotdeauna concediu

Am inceput anul cum nu se putea mai bine.... cu dreptul... cu dreptul in ghips:)
Sa va povestesc... eram pe marginea lacului, admiram lacul.M-am saturat de admirat lacul, deci ne ducem de la lac. Cobor mini-digul lacului... si in logica mea ma gandesc sa il cobor in un anume fel incat sa nu alunec si sa imi murdaresc hainitele... si cobor... un pas... doi pasi.... si atat. Am cazut... pe noroi, si mi-am murdarit hainitele.Ma ridic...ma asez pe cracu stang-no problem, incerc cracu drept- AUUUUUUU!.Si atunci mi-am dat seama ca am o problema.Ajung acasa, cercetez locul....umflatura, vanataie... it`s ok, merge, hai inapoi la chef.Da` n-o mers, o durut, si s-o umflat si s-o invinetit si mai tare.Da` cumva pokeru` face durerea sa dispara, sau macar o diminueaza, deci rezist o noapte:)
Afla tata de durerea mea, tata , om serios, nu ca mine, se prinde ca ii ceva in neregula cu picioru meu care era umflat si deja rivaliza la dimensiune cu unul de elefant:)
Ideea e ca ajung la urgenta, unde un dom` doctor tinerel ma anunta cu zambet pe buze ca mi-am rupt piciorul:)
Da` eu nu zambesc... ca nu pot... ca doare ...si nu-mi convine ideea de a sta 2 sapt cu piciorul in ghips. Si totusi, astazi implinesc 12 zile de cand piciorul meu e in concediu....
12 zile in care am luat calmante, am facut injectii, am stat cu piciorul ridicat pe 3 perne si in care mi-am terorizat parintii cu cereri(apa,mancare, suc,portocale... etc) si in care prietenii mei s-au jucat cu carjele mele, m-au denumit dupa personaje din literatura( o sa platiti pt asta, stiti ,nu?)
Deci.... concediul... nu e intotdeauna concediu
p.s. vineri scap:)