Un lucru pentru care sunt recunoscatoare e acela ca , in mare parte din viata mea, mi s-a permis sa imi spun parerea. Bineinteles, m-au redus ai mei la tacere destul de des cand eram copil, dar asta numai pentru ca aveam obiceiul de a-mi expune parerea in cele mai inoportune momente...Sincer, cred ca nici parintii mei nu se asteptau sa aiba un copil atat de "zgomotos".In ultimii 2 ani am dezvoltat o arta din a-mi exprima parerea.
Pentru mine nu e de ajuns sa formulez o simpla propozitie... eu trebuie sa dezvolt o fraza, sa explic de ce imi place, ce nu imi place, ce cred ca trebuie schimbat, cum cred ca trebuie procedat si eventual, daca sunt cu adevarat implicata, fac si vreo 2-3 liste cu lucruri necesare...Mi s-a intamplat des ca aceasta "bunavointa " a mea sa fie catalogata drept un fel de "playing smart"... adica, eu sunt mai desteapta decat restul.Ca sa fiu complet sincera, da, sunt de parere ca sunt desteapta si ca opinia mea merita ascultata... si cred ca gresesc atunci cand folosesc un anumit ton ironic sau o mica doza de sarcasm, dar asta face parte din farmecul meu:)
La facultate, profesorii ne spun ca trebuie sa exprimam orice opinie, indiferent daca e gresita sau nu, ba chiar mai mult... ni s-a spus ca nicio opinie nu e gresita, deoarece fiecare are opinia lui , ceea ce face aproape imposibil catalogarea opiniilor in gresite si corecte...
A mi se spune ca pot oricand sa imi exprim parerea si ca orice as spune nu e gresit = a mi se da apa la moara
Pe scurt, e ok sa imi spun parerea si e chiar binevenit...
Si daca e ok, de ce multi se simti deranjati de parerea mea?
Daca eu pot sa imi exprim parerea, poti si tu... e vina mea ca parerea mea e putin mai acida sau o spun intr-un fel aparte?Ar trebui sa mi se aprecieze creativitatea:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu