Numeste-o cum vrei... faza adolescentina, perioada trecatoare, astenie de primavara, cert este ca am intrat intr-o noua chestie.... eu o numesc stare de spirit... anume aceea de acreala.
Mi s-a reprosat in ultimele 2 saptamani de cel putin 4 membri ai distinsei mele familie, 10 colegi si vreo 3 prieteni cum ca nu mai sunt cea care am fost. Cum au remarcat?( i-am intrebat eu)....cica simplu... pur si simplu nu mai aveam nimic de spus, n-aveam nicio parere. Deci abtinerea mea in a comenta ultimele stiri,barfe,evenimente sau a-mi exprima parerea in privinta acestor lucruri li s-a parut dubios.Ei, drajii mei, get used to it! caci pentru o urmatoare perioada de timp, i`m gonna keep quiet. si pe motive bine intemeiate... adica... nu mai am chef. as simple as that. pur si simplu mi se rupe. Mi se rupe de toanele persoanelor din jurul meu, de caderea bursei, de factura la telefon, de vremea de saptamana viitoare, de soarta natiunii. S-atunci de ce nu-i "nepasare" ci "acreala"? Pentru ca e ceva mai complicat decat nepasarea, e o nepasare combinata cu toata greata din mine, cu toata ura arhivata in ultimele 2 luni si cu toate prostiile prostilor la care am fost nevoita sa fiu martora. Si partea nasoala( pentru cei care sunt obligati/nevoiti sa ma suporte) e ca a ajuns sa-mi placa sa fie asa...meaning... chiar nu ma deranjeaza faptul ca nu m-ar deranja daca autobuzul meu ar lovi din plin o baba in centru. Totodata, nici nu sunt curioasa daca printr-o minune a vreunei divinitati... cei responsabili de " the new me" ar incepe a avea mustrari de constiinta sau le-ar parea rau. In consecinta, no way of becoming what I was.... `cauz.... that`s the way I like it.... aha aha:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu