Intamplator am dat peste o melodie care ma amuza teribil cand eram de-o schioapa si anume Gabriel Cotabita- Trece vremea. Ma amuza pentru ca mama intra intr-o stare pseudo-emo cand o asculta, si la cei 7-8 ani ai mei, cum minte multa nu-i , ziceam ca-i funny rau de tot. Totusi, cand am mai crescut putintel, am inteles de ce era mama pseudo-emo cand asculta melodii din tineretea ei. Stiti de ce? Pentru ca mama stia ca ii trece vremea. Adica femeia se uita la progeniturile ei , vedea cum crestem( 1.25--1.50--1.55 etc), devenim din ce in ce mai independente( ne incalzeam mancarea singure), ne diversificam vocabularul( la 11 ani EU ziceam "PUII MEI").... si intelegea ca in vreme ce noi ne facem "fete mari", ea imbatraneste.
Cugentand, imi aduc aminte de o gramada de chestii.... si apoi devin si eu pseudo-emo. Ca incepe sa-mi fie dor de copilaria la bunici, cand n-aveam nicio grija pe sfanta lume, cand ma duceam cu bunica in camp si mie mi se parea foarte tare sa dai cu sapa fara sa inteleg greutatea cu care batranii mei bunici isi cultivau bucata de pamant, sa ma duca bunicul la stana si sa ma lase sa ma joc cu mieluseii, fara sa inteleg ca el facea un drum de 4 km de dragul nepotilor , sa le aduca branza proaspata, sa ma joc toata ziua cu iepurasii, cateii si ce alte dihanii mai gaseam prin ograda sau sa imi aduc toata gasca de prieteni sa ne jucam de-a "bucataria"( am jurat ca ai mei prunci or sa aiba parte de vacante la tara, cum am avut eu, la tara in Moldova, caci pentru mine au fost poate cele mai fericite momente din viata mea). Incepe sa imi fie dor de naivitatea de copil, de protectia de care beneficiai pentru faptul ca erai copil, ca atunci nu stiam mare lucru despre ce-i bine si ce-i rau, nu stiam decat ce mi se spusese ca e bine sau ca e rau. Si totusi, si mie imi trece vremea. Cred ca intelegi mai bine ca tu imbatranesti cand ai langa tine pe cineva care creste, cand ii observi toate schimbarile. Cel putin eu, numai cand ma uit la verisoara mea, parca ieri era un bebelus, plangea ca ii cresteau dintisorii, iar acum imi zice ca ea are gagiu si ca e domnisoara, inteleg ca eram un copil cand se nascuse si acum mai am putin si devin legal adult.
Parca ieri ma imbraca mama in fustita mov sa ma duca la scoala, caci aveam sa devin eleva.
Parca ieri ma indragosteam pentru prima data si sufeream ca el se despartise de mine pentru ca ii placea de alta.
Parca ieri ma mituia mama cu bani sa imi iau capacitatea.
Parca ieri m-am imbatat pentru prima data sarbatorindu-mi evenimentul national numit zi de nastere.
Parca ieri am tras primul fum de tigara si credeam ca sunt "la moda".
Parca ieri ne-am despartit si mi-ai soptit la ureche " fii cuminte, iubire mica!".
Si totusi au trecut zile, saptamani, luni, ani.... si nu-mi dau seama cand au trecut... ma simt de parca m-am urcat intr-un carusel si tot ce am trait, tot ce am simtit pana acum au fost o simpla tura de carusel... parca au fost 5 minute... platite cu 3 lei.... simt ca n-am trait destul...
Asa ca imi iau revansa si traiesc ziua de azi. Chiar daca am sa regret maine sau saptamana viitoare, am consolarea ca n-am sa regret la 60 de ani.
Oare sunt ganduri de om batran scrise de un om mic care incearca sa devina mare?
Cert e ca nu vreau sa plec fara sa fi spus ce aveam de spus....nu vreau sa plec regretand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu